Poem

Pe străzi și sub străzi, curg vieți, uneori grăbite, alteori uitate. În crăpături de asfalt, lumina nu mai întreabă nimic. Pe casă și în casă, fumul de viață colorat se strecoară printre oameni și obosește vocile tuturor. Și brusc, în față, se văd frumosul simplu, frumosul profund din agitația ce iese în taxiuri prea multe și galbene, în sariuri nenumărate, în zâmbete care se prelungesc precum niște poduri și se creează peste ape. În toate acestea, florile de iasomie atârnă în tăcere , pe balcoane prăfuite, în părul femeilor care nu se mai grăbesc, în aerul cald care știe să rămână blând chiar și când orașul nu mai tace. Calcutta... nu vrea să fie înțeleasă repede. Trebuie să o asculți cu ochii închiși și cu inima deschisă pentru a o vedea în adevărata sa măreție.