Poem

Pe străzi și sub străzi,

curg vieți, uneori grăbite, alteori uitate.

În crăpături de asfalt, lumina nu mai întreabă nimic.

Pe casă și în casă,

fumul  de viață colorat

se strecoară printre oameni

și obosește vocile tuturor.

Și brusc, în față, se văd

frumosul simplu, frumosul profund

din agitația ce iese

în taxiuri prea multe și galbene,

în sariuri nenumărate,

în zâmbete care se prelungesc

precum niște poduri

și se creează peste ape.

În toate acestea,

florile de iasomie atârnă în tăcere ,

pe balcoane prăfuite,

în părul femeilor care nu se mai grăbesc,

în aerul cald care știe

să rămână blând chiar și când orașul nu mai tace.

Calcutta...

nu vrea să fie înțeleasă repede.

Trebuie să o asculți

cu ochii închiși

și cu inima deschisă 

pentru a o vedea

în adevărata  sa măreție.